Copilul era împreună cu tatăl său în momentul în care s-a pierdut urma lui, iar operațiunile s-au întins din noaptea de 11 mai 2026 până în prezent.
Echipele de intervenție au periat zona pe rând, însoțite de voluntari și localnici. Părinții așteaptă vești la fața locului, cu speranța că micuțul va fi găsit în siguranță.
Ce s-a întâmplat în seara de 11 mai
Tatăl povestește că mergea pe o cărare alături de fiul său când, într-un interval de câteva clipe, copilul a dispărut în vegetație. Spune că îl vedea la mică distanță și că a încercat imediat să-l strige.
„Băiețelul era la 2 metri de mine, lângă cărare, el mergea în fața mea, eu mergeam după el. S-a dus un pic mai în față, a luat curba, m-am dus după el, dar nu l-am mai găsit. Probabil nu m-a auzit, pentru că el comunică. Deci, nu avem probleme de comunicare cu el, cu copilul. Nu e adevărat că vorbește mai puțin în română, vorbește mai mult în engleză, în spaniolă și așa. Când l-am strigat o dată, mai devreme, să vină lângă mine mi-a răspuns, n-a avut nicio problemă, acum nu știu ce s-a putut întâmpla.”
Bărbatul mai spune că nu a părăsit deloc zona în care micuțul s-a făcut nevăzut, rămânând în apropiere pe tot parcursul nopții.
„De aseară sunt aici. Eu n-am fost acasă și n-o să mă duc.”
Între timp, autoritățile au extins aria de căutări și au verificat poteci, margini de drum și zone cu tufe dese, pe baza informațiilor strânse de la familie și localnici.
Declarațiile părinților și diferențele dintre ele
În timp ce tatăl insistă că băiețelul „comunică” și nu are dificultăți de limbaj, din cealaltă parte a familiei transpare o caracterizare diferită: „Are un comportament atipic”. Această discrepanță complică, în mod practic, modul în care sunt calibrate mesajele de căutare și felul în care sunt interpretate eventualele semne observate pe teren.
Tatăl subliniază că micuțul răspunde la strigăt și că se exprimă frecvent și în alte limbi, nu doar în română. De cealaltă parte, formularea despre un „comportament atipic” sugerează că cel mic ar putea reacționa imprevizibil într-un mediu necunoscut, lucru pe care echipele l-au luat în calcul atunci când au stabilit traseele de patrulare.
Aceste perspective diferite au făcut ca autoritățile să transmită instrucțiuni detaliate echipelor aflate pe teren: să fie atente atât la semne vocale, cât și la urme discrete care pot indica trecerea unui copil mic prin desișuri sau pe cărări lăturalnice.
Zona vizată rămâne dificilă, cu porțiuni de vegetație deasă și denivelări, factor ce îngreunează ritmul de avans. În sprijin au venit și voluntari din localitățile apropiate, care cunosc bine împrejurimile și pot ghida echipajele pe scurtături.
Pe 12 mai 2026, după-amiaza, operațiunile erau încă în desfășurare, iar coordonatorii mențineau mobilizarea la un nivel ridicat. Tatăl a rămas la marginea traseului indicat de el ca fiind ultima direcție a copilului, reluând cu echipele fiecare segment pe care spune că l-a străbătut împreună cu Alexandru.
Reprezentanții implicați în misiune au precizat că vor continua să verifice metodic perimetrul și să reia sectoarele deja parcurse, astfel încât nicio urmă posibilă să nu fie omisă, inclusiv în zonele unde vizibilitatea este redusă de vegetație.
